Personalitati

NICOLAE LUNGU




     Anul acesta (2011) s-au împlinit 111 ani de la naşterea profesorului, dirijorului şi compozitorului Nicolae Lungu, mentorul meu profesional şi spiritual, care a devenit un "model desăvârşit de slujitor al artei sunetelor, pusă în slujba Bisericii noastre strămoşeşti şi a poporului drept-credincios".
    Nu ştiu câţi dintre noi cunosc că multe din frumoasele cântări de la Liturghie ori de la Vecernie sunt compuse de Nicolae Lungu.Se cuvine însă a ne aminti astăzi, la împlinirea a 111 ani de la naşterea sa, de acest mare dirijor şi compozitor care ne-a lăsat câteva bijuterii corale de o frumuseţe inefabilă.
Dacă vreun gând superficial i-ar putea veni cuiva şi ar spune: 'Din Dobridor ar putea ieşi ceva bun?', atunci impresionantele legende şi istoria locului vin şi-l copleşesc pe întrebător, dar mai ales vine biografia lui Nicolae Lungu, fiu al amintitului sat doljean, născut la 2 martie 1900. Cronica acestui sat, bazată pe izvoare studiate de istorici, ne spune chiar că familia Lungu este una care îşi trage sevele de departe în timp, din secolul al XVIII-lea, iar mulţi dintre dobridorenii de azi îi au drept strămoşi pe Lunguleşti. Dintr-un neam de păstori care au cumpărat moşii pe malurile sinuosului pârâu Cristalinul (numit şi Balasanul sau Coţobâţul) vin cei care ni l-au dat pe compozitorul născut în urmă cu mai bine de 100 de ani.

    De la Demostene Popa, unul dintre coriştii care au activat în Corala Patriarhiei, dirijată ani buni de Nicolae Lungu, am aflat că dirijorului îi era tare dragă amintirea Dobridorului natal. Orice povestire despre arhaicul trai îl atrăgea până la amuţire pe muzician. De altfel, pe când mergea cu oile tatălui său, copil fiind, a şi avut inspiraţia de a compune o pastorală.

Portativ cu împliniri

Născut într-o familie cu nouă copii, Nicolae a fost atras de viaţa bisericii şi de muzică, insuflat de părinţii săi credincioşi. Cânta la strană, iar preotul, auzindu-i vocea frumoasă, i-a îndemnat pe părinţi să-l dea la seminar. Aşa a urcat copilul de ţărani din Dobridor treaptă cu treaptă, ca pe un portativ al devenirii, de la Seminarul Central din Bucureşti la Şcoala Normală pentru Învăţători, apoi la Conservatorul de Muzică. Dragostea de cele bisericeşti l-a dus şi la Facultatea de Teologie pe care a absolvit-o în 1929. Erau vremuri bune pentru studii, încă nu venise comunismul, iar cei cu dragoste de carte, cu ajutorul şi eforturile părinţilor şi prin meritele proprii (burse de merit şi meditaţii oferite altora), se puteau instrui. Nicolae Lungu a obţinut în 1929 şi certificatul de profesor de muzică cu nota cea mai mare, iar apoi a mers la Viena, două veri la rând, pentru a lua lecţii de dirijat de la profesorul Viktor Keldorf.


Profesor de muzică la mai multe seminarii şi licee din ţară şi Bucureşti, inspector de muzică pentru patru ani, Nicolae Lungu a ajuns în perioada 1949-1979 conferenţiar la Catedra 'Cântăreţ bisericesc şi Ritual' de la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti. A elaborat manuale de muzică pentru întregul învăţământ, îndrumări metodice de predare a muzicii, a alcătuit un manual general de muzică pentru învăţământul teologic şi a întocmit, împreună cu alţi profesori, o gramatică a muzicii psaltice. Dar mai ales a compus cântările Liturghiei pe care le auzim intonate după notele sale în mai toate bisericile din ţară.

Admiterea în cor

Demostene Popa ne-a povestit cum a intrat în Corala Patriarhiei când era dirijor Nicolae Lungu. 'Când am venit aici, era în noiembrie 1960. Era o iarnă grea, o zăpadă îngrozitoare. I-am dat telefon profesorului, care mi-a zis: 'Bine, vino la repetiţie, dragă! Vino marţi, vino joi!', dar eu i-am spus: 'Dom´ profesor, sunt pe şantier, nu pot'... 'Atunci vino sâmbătă!'... Lucram pe şantierul CFR de la Feteşti pe vremea aceea. Am venit sâmbătă după-amiaza pe la 6... Din zel, am ajuns mai devreme, chiar primul. Şi domnul profesor Lungu era un om mic de statură, venea prin nămeţi cu căciula trasă pe ochi. M-am mirat că e aşa mic. Mă gândeam că trebuie să fie tare impozant, după povestirile tatălui meu, care îmi tot spunea cu admiraţie ce profesor universitar era!

L-am salutat şi m-a chemat la repetiţii. 'Dragul meu, cine eşti, de unde vii şi ce doreşti?', m-a întrebat. 'Domnule profesor, sunt fiu de preot şi doresc să mă lăsaţi şi pe mine măcar pe scara cafasului, că am fost duminică la slujbă şi am auzit un solist din cor cântând âIubite-voi, Doamneâ, şi mi-a plăcut foarte mult...'. M-a întrebat: 'Dragă, dar ceva bobiţe ştii?'... adică note muzicale. 'Eu am studii tehnice, nu muzicale, dar am făcut şi canto cu doamna Costescu şi ştiu notele, am cântat la biserică, iar cuvintele le cam ştiu'. M-a acceptat, nici nu m-a ascultat, m-a pus lângă Iliuţă şi lângă Costache - aveam, să aflu că acesta cântase 'Iubite-voi, Doamne...'', ne-a spus fostul membru al Coralei Patriarhiei. Uimitor era felul în care ştia să admită sau nu pe cineva în cor după două-trei repetiţii. Nu îl asculta niciodată pe candidat, îl aşeza între doi cântăreţi buni ai corului, iar aceia îi spuneau cum cântă. Bineînţeles, era şi urechea fină a maestrului care auzea fiecare voce în parte şi pe toate laolaltă. Nu era dur cu cei care nu aveau voce, le spunea frumos că pentru Corul Patriarhiei se cere un nivel foarte înalt. Cunoscătorii ştiu că multă vreme cele mai bune coruri din Bucureşti erau Corul Radio, Madrigalul şi Corala Patriarhiei.

Un mucalit

Ce fel de om era dirijorul Nicolae Lungu? Aflăm tot de la Demostene Popa: 'Era un mucalit. Odată a venit la repetiţii şi s-a oprit ca să-şi tragă mâneca de sub costum. Noi am crezut că scoate vreo batistă, dar de fapt a tras de ceva care nu se mai termina: erau ciorapii soţiei! Am râs cu toţii foarte tare, iar el a spus: 'Ia uite Maria ce mi-a făcut!''. Soţia sa, Maria, era profesoară de muzică.

Nicolae Lungu are doi copii: pe omul de radio şi compozitor de jazz Florian Lungu şi pe Nina (acum în America), fostă madrigalistă, căsătorită cu fiul compozitorului Gheorghe Bazavan. Compozitorul Nicolae Lungu a plecat la cele veşnice la 18 iulie 1993.


Corala Patriarhiei îi poartă numele

Sub bagheta lui dirijorală au activat multe coruri şi societăţi corale, N. Lungu fiind şi fondatorul Societăţii Corale 'România' din Bucureşti. A dirijat corurile mai multor biserici bucureştene, iar Corul Patriarhiei l-a condus între 1947 şi 1985. În onoarea lui Nicolae Lungu, Corala Patriarhiei a primit numele său, ducând mai departe frumuseţea cântecului bisericesc la nivel de artă.

Mulţi dintre preoţii care au ajuns muzicieni valoroşi ai Bisericii noastre au cântat şi s-au format în corul dirijat de el: Nicu Moldoveanu, Niculae Necula, Vasile Stanciu, Victor Frangulea, Marin Velea, Anton V. Uncu, Constantin Drăguşin, Iulian Cârstoiu. Iar dintre marii cântăreţi de operă care au cântat în Corala Patriarhiei când dirija Nicolae Lungu îi amintim doar pe Maria Voloşescu, Valentin Teodorian şi pe Angela Gheorghiu.





                                   Dumitru Staniloae




     Dumitru Stăniloae (n. 16 noiembrie 1903, Vlădeni, Comitatul Braşov - d. 1993 Bucureşti) a fost un preot, teolog, profesor universitar, dogmatist, traducător, scriitor şi ziarist român. Este considerat unul dintre numele proeminente ale teologiei europene din secolul XX. A lucrat vreme de 45 de ani la traducerea lucrării "Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii" (în douăsprezece volume). Membru de Onoare al Academiei Române (1991).
S-a născut la Vlădeni ca ultimul dintre cei 5 copii ai lui Irimie şi Rebeca Stăniloae, nepoată de preot. Pe 4 octombrie 1930 s-a căsătorit cu Maria (născută Mihu), iar în anul următor i s-au născut primii copii, doi gemeni - Dumitru (moare în septembrie 1931) şi Mioara (moare în 1945). În 1933 se naşte Lidia, botezată de istoricul Ioan Lupaş. Unicul nepot, Dumitru Horia, fiul Lidiei, se naşte în 1959.
A urmat studiile secundare la liceul "Andrei Şaguna" din Braşov între 1914 şi 1922, şi cele superioare la Facultatea de Litere din Bucureşti (doar primul an), continuând apoi cu Facultatea de Teologie din Cernăuţi (între anii 1923 - 1927). La Cernăuţi a obţinut doctoratul în 1928.

Cariera teologică

Este trimis de mitropolitul Nicolae Bălan la Facultăţile de Teologie din Atena (1927 - 1928), Munchen şi Berlin (1928 - 1929) pentru a se specializa în Dogmatică şi Istorie bisericească şi face călătorii de studii şi documentare la Paris şi Belgrad. Reîntors în ţară, ocupă funcţia de profesor suplinitor (1929), apoi provizoriu (1932) şi titular din 1935 de Dogmatică la Academia teologică “Andreiana" din Sibiu. Funcţionează ca profesor până în 1946. Între 1929 - 1932 şi 1936] - 1937 predă Apologetică, între 1932 - 1936 Pastorală iar între 1929 şi 1934), limba greacă. A fost numit rector al Academiei teologice în 1936 şi ocupă această poziţie până în 1946
Este hirotonit diacon în 1931, preot în 1932 şi protopop stavrofor în 1940. Este ales membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului şi consilier arhiepiscopesc.
Începând cu ianuarie 1934 şi până în mai 1945 este redactor al publicaţiei “Telegraful Român".
În 1947 este transferat prin chemare la Facultatea de Teologie din Bucureşti, la catedra de Ascetică şi Mistică. În 1948, odată cu transformarea Facultăţii în Institut Teologic de grad universitar, Dumitru Stăniloae a fost încadrat ca profesor titular de Teologie Dogmatică şi Simbolică. Din ianuarie 1963, odată cu eliberarea de la Aiud, ocupă funcţia de funcţionar la Sfântul Sinod, reluându-şi în octombrie postul la catedră.
În 1968 este invitat la Freiburg şi Heidelberg, de către profesorul Paul Miron, pentru a susţine conferinţe. În 1969 conferenţiază la Oxford. Merge la Vatican, ca membru al delegaţiei B.O.R., în 1971.

Este numit “Doctor Honoris Causa” al Institutului ortodox Saint Serge din Paris în 1981 şi este premiat la Londra cu distincţia onorifică “Crucea Sf. Augustin din Canterbury”, pentru merite teologice şi creştineşti.
În 1990 devine membru corespondent al Academiei Române, iar din 1991 este membru de onoare, în acelaşi an fiind numit Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Teologie din Atena. În 1992 primeşte titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti. În 1993, teologul Ioan I. Ică Jr. şi Mircea Păcurariu editează volumul omagial: Persoană si comuniune: Prinos de cinstire Părintelui Profesor Academician Dumitru Stăniloae la împlinirea vîrstei de 90 de ani, Sibiu, Ed. Diecezană, 1993. În 2002 a apărut prima carte în engleză care discută analitic teologia Pr. Stăniloae: Lucian Turcescu, dir., Dumitru Staniloae: Tradition and Modernity in Theology (Center for Romanian Studies, 2002).

 

Detenţia politică

Pe 5 septembrie 1958, odată cu noul val de arestări, este reţinut de Securitate alături de membrii mişcării Rugul Aprins, din care nu făcea parte, dar la ale cărei întâlniri participa. În 1959 este dus la penitenciarul Aiud, unde este ţinut luni întregi în regim de izolare. Este eliberat în 1963.
Opera
Lucrări teologice
  • Viaţa şi activitatea patriarhului Dosoftei al lerusalimului şi legăturile lui cu ţările româneşti, Cernăuţi, 1929 169 p. (teză de doctorat);
  • Catolicismul de după război, Sibiu, 1933, 204 p.;
  • Ortodoxie şi românism, Sibiu, 1939, 395 p.;
  • Poziţia d-lui Lucian Blaga faţă de creştinism şi Ortodoxie, Sibiu, 1942, 150 p.
  • Viaţa şi învăţătura Sf. Grigorie Palama, Sibiu, 1938, 250 + CLX p.;
  • Iisus Hristos sau restaurarea omului, Sibiu, 1943, 404p.;
  • Teologia Dogmatică şi Simbolică. Manual pentru lnstitutele Teologice, 2 vol., Bucureşti, 1958, 1008p. (în colaborare cu profesorii Nicolae Chiţescu, Isidor Todoran şi loan Petreuţă);
  • Teologia Dogmatică ortodoxă pentru Institutele Teologice, 3 vol., Bucureşti, 1978,504 + 380 + 463 p. (considerată “o sinteză amplă a Teologiei Dogmatice a Bisericii Ortodoxe, cu deschideri ecumenice, culme a gândirii dogmatice româneşti şi punct sigur de plecare pentru noi dezvoltări în gândirea dogmatică");
  • Teologia Morală ortodoxă pentru Institutele Teologice, vol. Ill. Spiritualitatea ortodoxă, Bucureşti, 1981, 320p.;
  • Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă, Craiova, 1986, 440p.;
  • Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Craiova, 1987, 392 p.;
  • Studii de teologie dogmatică ortodoxă, Craiova, 1990, 705 p.;
  • Reflexii despre spiritualitatea poporului român, Craiova, 1992, 162 p.
  • Sfânta Treime sau la început a fost iubirea, Bucureşti, 1993, 96 p.;
  • Comentariu la Evanghelia lui loan, Craiova, 1993;
  • Iisus Hristos lumina lumii, Bucureşti, 1993,
  • Trăirea lui Dumnezeu în Ortodoxie, Antologie, studiu introductiv şi note de Sandu Frunză, Cluj-Napoca, 1993, 240p.
Lucrări istorice
  • Din urmările Ediuctului de tolerant în ţinutul Haţegului, în vol.”Fraţilor Alexandru şi loan I. Lapedutu", Bucureşti, 1936, p. 837-842;
  • O luptă pentru pentru Ortodoxie în Ţara Haţegului, în Anuarul XV al Academiei teologice <<Andreiane>>", Sibiu, 1939, p. 5 - 76;
  • Din urmările Edictului de toleranţă în ţinutul Făgăraşului, în vol. “Omagiu lui loan Lupaş la împlinirea vârstei de 60 de ani", Bucureşti, 1943, p. 826-833;
  • Lupta şi drama lui Inocenţiu Micu Clain, în BOR, an. LXXXVI, 1968, nr. 9 - 10, p. 1137-1185;
  • Uniatismul din Transilvania, opera unei întreite silnicii, în BOR, an. LXXXVII, 1969, nr. 3-4, p. 355-390;
  • Uniatismul din Transilvania, încercare de dezmembrare a poporului român, Bucureşti, 1973, 207 p.;
  • Rolul Ortodoxiei în formarea şi păstrarea fiinţei poporului român şi a unităţii naţionale, în “Ortodoxia", an. XXX, 1978, nr. 4, p. 584-603;
  • Vechimea şi spiritualitatea termenilor creştini români în solidaritate cu cei ai limbii române în general, în BOR, an. XCVII, 1979, nr. 3-4, p. 563-590;
  • De ce suntem ortodocşi? (românii), în MMB, an. I (LXVII), 1991, p.15-27.
  • sute de articole şi studii teologice

Distincţii şi titluri academice (selectiv)
  • "Doctor Honoris Causa", Universitatea din Tesalonic (1976)
  • "Doctor Honoris Causa", Institutul Teologic St.Serge din Paris, (1981)
  • "Doctor Honoris Causa", Facultatea de Teologie din Belgrad, (1982)
  • "Doctor Honoris Causa", Universitatea din Bucureşti, (1992)
  • Premiul Dr. Leopold Lucas, Facultatea de Teologie Evanghelică din Tūbingen
  • "Crucea Sf. Augustin din Canterbury" din partea Primatului Angliei, (1981)
  • Membru titular al Academiei Române, (1992)
Abonați-vă la: Postări (Atom)